Scurt ghid pentru RĂSPUNSURILE UMANITARE
Acest material a fost redactat de doamnele Diana Tonea și Claudia Byrne, iar drepturile de autor le aparțin în totalitate. Încercăm să răspândim acest scurt ghid pentru că ne-au semnalat mai mulți colegi și prieteni că ar vrea să se implice, dar nu știu cum. Împreună suntem alături de poporul ucrainean. #StandWithUkraine
Într-o situație de urgență, oamenii sunt dornici să ajute, dar de cele mai multe ori coordonarea și comunicarea eficientă lipsesc. Cum am văzut și în ultimele zile de când a început invazia Ucrainei, românii sunt dornici să sară în ajutor, oferind de la haine, mâncare, și cazare, la transport, servicii de interpretariat, etc. Experiența ne spune că, deși lăudabile, aceste gesturi pot fi nu doar zadarnice, ci și dăunătoare. Astfel, este nevoie de o bună coordonare care poate chiar salva vieți.
Diana Tonea și Claudia Byrne au elaborat acest ghid scurt pentru stabilirea si coordonarea unui răspuns umanitar rapid la punctele de frontieră România-Ucraina. Împreună au o experiență de peste 15 ani în tabere de refugiați și crize umanitare, inclusiv criza din Siria, Irak, Venezuela, Libia, criza refugiaților din Europa, etc.
Acest ghid nu acoperă realitatea unei crize prelungite, unde există nevoia cazării de urgență a refugiaților într-un centru/tabără temporară, ci stabilirea rapidă a unui mecanism de coordonare a efortului umanitar într-o situație în care majoritatea refugiaților se află în mișcare, nu-și doresc să rămână pe teritoriul României și să intre în procedura de azil.
Ce este un răspuns umanitar (humanitarian response)?
Vorbim despre un mecanism de coordonare și implementare a acțiunilor umanitare oferite de diverșii actori umanitari aflați într-o situație de urgență. Fazele unul astfel de răspuns sunt: planificare, mobilizarea resurselor, implementare și monitorizarea acesteia, precum și evaluarea răspunsului.
Ce este ajutorul umanitar?
Ajutorul umanitar este despre nevoile reale ale refugiaților, nu este despre donațiile și intențiile noastre. Faptul că au ajuns în siguranță în România e un lucru deja foarte important, dar acum au nevoie de informații. Alimentele și produsele donate nu sunt
totdeauna potrivite pentru persoanele aflate în tranzit, pentru că nu se pot transporta ușor, sunt perisabile etc. De asemenea hainele, păturile și obiectele textile donate trebuie să fie gestionate, sortate și uneori spălate, îngreunând astfel răspunsul rapid.
Deși nu ne-am imagina asta, în realitate ajutorul umanitar poate fi și o informație (despre cum să ajung în punctul X sau unde este cea mai apropiată maternitate), sau un punct unde să-mi pot încărca telefonul. Ca idee, la momentul de față, aproape jumătate din ajutorul umanitar din lume este sub formă de bani, nu de bunuri. De ce? Un răspuns simplu este că oamenii doresc să fie independenți și să se gestioneze singuri, chiar dacă se află într-o situație delicată.
De asemenea, ar fi păcat să repetăm experiențele trecute, când în primele zile ale unei crize mulți au donat mâncare care s-a stricat, haine prea mici sau prea mari care au putrezit pe marginea drumului, iar când criza s-a prelungit, nu a mai existat prea mult de oferit.
Cine sunt actorii umanitari?
Cum am spus mai sus, într-o situație umanitară, apar mulți actori care doresc să ajute. De cele mai multe ori statul este responsabilul cu stabilirea și coordonarea efortului umanitar colectiv, dar uneori poate și delega acest lucru unei organizații umanitare.
În situația noastră, actorii umanitari ar fi:
– Autoritățile statului (primăriile, prefecturile, Poliția de Frontieră, Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Oficiul Român pentru Imigrari etc.)
– Organizațiile internaționale și non-guvernamentale (UNHCR, UNICEF, Crucea Roșie, Salvați Copiii, etc.)
– Organizațiile locale, SRL-urile, voluntari, biserica.
Cine este responsabil?
Instituțiile statului prezente la punctul de trecere a frontierei trebuie să se pună de acord asupra căreia îi revine responsabilitatea de coordonare a răspunsul umanitar din acel punct (nu trebuie să fie același lucru în toate punctele de trecere).
Decizia trebuie comunicată tuturor actorilor prin stabilirea unui punct de coordonare clar marcat, cu nume, date de contact, program de întrevederi.
Ce indatoriri are Coordonatorul?
⭐️ Coordonare
1. În primul rând, trebuie să afle care sunt actorii umanitari de la fața locului. Deseori, acest pas este sărit, deoarece există impresia că “ne știm cu toții aici”, dar experiența arată că nu este adevărat. Mereu sunt oameni și organizații pe care nu le cunoaștem.
2. Odata aflați actorii, trebuie aflate și persoanele lor de contact și trecută într-un tabel (electronic, pe hârtie, nu contează în acest moment)
3. Apoi trebuie chemate persoanele de contact la o primă întâlnire de coordonare scurtă, unde să afle fiecare organizație ce oferă (în cazul voluntarilor individuali, trebuie desemnat un coordonator al acestora care să țină evidența cu nume, date de contact și ajutorul oferit), unde și când pot fi găsite și ce forme distinctive au (logo-uri, culori, etc.)
4. Această primă întâlnire trebuie să se transforme într-una zilnică (în primele 1-2 săptămâni, apoi într-una lunară) pentru a trece în revistă nevoile/cerințele/ofertele acestora.
5. Coordonatorul trebuie să înfințeze un punct de triaj de unde să poată fi directionați oamenii către serviciile oferite, dar de unde să poată afla și nevoile oamenilor, astfel încât să poată solicita acele servicii/donații.
6. Coordonatorul va comunica nevoile de la punctul de frontieră de care este responsabil, astfel încât să nu existe un exces de donații/oferte nesolicitate (spre exemplu poate înființa o pagină de Facebook pe care să comunice nevoiele, astfel încat informația sa să poată fi distribuită, iar ajutoarele să răspundă la nevoi concrete).
⭐️ Organizarea serviciilor umanitare
1. Odată aflați actorii și serviciile oferite de către aceștia, responsabilul trebuie să organizeze răspunsul umanitar pe servicii, nu pe organizații
2. Astfel, se recomandă înființarea mai multor corturi/puncte:
– Punctul inițial de triaj (vezi mai jos)
– Punctul de prim ajutor (asistență medicală, inclusiv asistență psihologică)
– Punctul de acces la informație și asistență legală
– Punctul pentru cei care au nevoie de transport și cazare (aici fiind multe oferte individuale, este de recomandat să existe un coordonator care să țină o evidență a tuturor ofertelor, cu persoană și date de contact (și date de buletin al celor ce preiau refugiați), pentru a putea fi făcut un follow-up și pentru a preveni traficul de persoane)
– Punctul pentru acces la internet, cartele sim, electricitate (este recomandată înființarea unui punct de Wifi și încărcarea telefoanelor)
– Punctul pentru mâncare, etc.
– Punctul pentru copii (child-friendly space) – cu câteva jucării, cărți și voluntari trainuiți care pot superviza copiii pentru a oferi un pic de spațiu părinților pentru a se organiza; punct pentru alăptare.
– Punct de așteptare
– Toalete și puncte igienico-sanitare
3. Corturile/locurile care oferă servicii trebuie să fie bine semnalizate, cu afișe bilingve
4. Organizațiile ar fi bine să poarte însemne cu logo-urile organizațiilor lor, sau măcar aceeași culoare astfel încât să fie ușor identificabili
5. Este de dorit ca informațiile cele mai importante (linie verde, procedura de azil, informații utile precum servicii medicale, transport, etc.) să fie traduse și imprimate pe hârtie pentru a putea fi distribuite.
6. Trebuie să fie comunicat refugiaților faptul că asistența umanitară oficială (serviciile și produsele oferite de autorități și organizații umanitare) este gratuită și să raporteze autoritaților dacă li se propune sa plăteasca sume exorbitante pentru un produs/serviciu sau daca li se cer favoruri sexuale în schimbul asistenței umanitare.
⭐️ Organizarea fluxului de oameni
1. Ghidarea refugiaților, căi de acces dirijate (printr-un cordon sau bandă pe care o folosește poliția în a delimita zone) care facilitează un acces rapid și într-o singură direcție (fară să existe o vânzoleală du-te vino)
2. Calea de acces trebuie menținută liberă, iar accesul celor veniți doar să vadă ce se întâmplă (localnici, media, etc.) trebuie limitat, deoarece îngreunează efortul umanitar.
3. Mașinile destinate transportului să fie plasate într-o parcare destinată, iar Calea de acces trebuie să fie liberă.
4. Oamenii trebuie ghidati catre un prim punct care se ocupa de triaj (rapid needs assessment). Acest punct trebuie sa fie bine semnalizat cu săgeți și afiș bilingv și trebuie dotat cu persoane care pot asigura traducerea română-ucraneană.
5. Triajul se poate face pe baza unui formular basic, pentru a afla dacă există nevoie de asistență medicală de urgență, nevoi urgente precum mâncare pentru copii, medicamente, etc.
6. Cei din punctul de triaj vor direcționa oamenii către celelalte puncte de servicii
7. Responsabilul punctului de triaj va informa responsabilul de nevoile pe care le află în mod regulat
⭐️ Sfaturi pentru jurnalism etic
1. Este important ca publicul să fie informat, dar nu cu riscul re-traumatizării refugiaților si copiilor.
2. Nu faceți poze oamenilor fara a le cere consimțământul
3. Nu le băgați microfoane sub nas, cu atât mai mult atunci când îi vedeți obosiți, stresați, afectați emoțional
4. Nu puneți întrebări menite să solicite un răspuns emoțional puternic (ex. ce simți când știi că soțul/tatăl tău a rămas să lupte? Ai văzut oameni morți?)
5. Nu înfățișați oamenii în posturi degradante sau nedemne. Voi ați vrea să fiți fotografiați în timp ce plângeți cu bebelușul în brațe?
6. Jurnalistul nu trebuie să prezinte opinii drept fapte (“acești oameni din spatele meu au fugit din calea bombelor”, poate e adevărat, poate nu; încercăm să nu cream panica nejustificat)
7. Incercați să nu incomodați persoanele care oferă assistență umanitară.
Vă rugăm să ne ajutați la distribuție dacă vi se pare de folos.
Vom reveni cu noi informații despre cum ar trebui să arate un pachet umanitar ok și alte detalii punctuale.
#StandWithUkraine #SlavaUkraini